Inteligența artificială în educație nu mai este un subiect de viitor — este o realitate cu care profesorii se confruntă zilnic, fie că sunt pregătiți sau nu. Cum te raportezi profesionist la AI fără să cazi în extrema entuziasmului necritic sau a respingerii totale? Ce înseamnă concret inteligența artificială pentru sala ta de clasă? Și, cel mai important — ești pregătit?
Pe 28 ianuarie 2026, Asociația Edu Apps a organizat masterclassul „Inteligența Artificială este aici. Ne mai pregătim?”, în cadrul proiectului „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”. Masterclassul nu a propus rețete sau soluții universale. În schimb, a oferit cadrelor didactice un cadru profesionist, critic și responsabil pentru a înțelege ce este cu adevărat inteligența artificială, ce poate și ce nu poate face în educație și cum poate fi integrată în mod etic și eficient în practica didactică de zi cu zi.
Invitați:
Dezbaterea s-a bucurat de prezența unor invitați de excepție, recunoscuți pentru expertiza lor atât la nivel național, cât și internațional.
Ciprian Fartușnic – cercetător științific I, doctor în științele educației, expert în politici educaționale și cercetare aplicată, cu peste 25 de ani de experiență în dezvoltarea și evaluarea reformelor din educație.
Olimpius Istrate – conferenţiar universitar, doctor în științele educației, cu o vastă experiență în formarea cadrelor didactice, proiectare curriculară, un pionier al pedagogiei digitale în România și expert în utilizarea inteligenței artificiale în educație.
Ovidiu Pânișoară (în rolul de moderator) – profesor universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, director al Departamentului de Formare a Profesorilor și expert în dezvoltarea carierei didactice.
Pe parcursul întâlnirii, atenția a fost îndreptată asupra unor tematici esențiale care vizează intersecția dintre AI, competențe și deciziile pedagogice reale la clasă.
Acest articol reprezintă o analiză aprofundată a acestui masterclass, în care sunt detaliate conceptele fundamentale dezbătute de experți. Discuția nu se limitează la utilitatea tehnologică, ci propune o regândire profundă a actului educațional în era inteligenței artificiale (AI).
Iată o analiză detaliată a celor mai importante concepte și abordări prezentate.
Deschiderea temei și ancorarea în pedagogie
Prof.univ.dr. Sorin Cristea atrage atenția că riscul major al utilizării AI-ului – transformarea lui într-un instrument facil de „copy-paste” – provine dintr-o eroare de proiectare curriculară. Atât timp cât profesorii se limitează la obiective inferioare, de simplă asimilare a informațiilor, AI-ul va putea rezolva sarcinile în locul elevilor. Soluția propusă de el este centrarea pe obiective inter și transdisciplinare. Aceste abordări complexe blochează posibilitatea copierii mecanice, deoarece necesită din partea elevului o capacitate de sinteză personalizată, inițiativă, gândire critică și realizarea unor hărți mentale proprii.
„Mirajul falsei măiestrii” și lenea metacognitivă
Acesta este un concept central, preluat de prof.univ.dr. Olimpius Istrate dintr-un raport OECD (mirage of false mastery). Conceptul descrie capcana în care cad atât elevii, cât și profesorii: utilizând un instrument AI extrem de capabil, ei au iluzia că sunt foarte eficienți și că stăpânesc bine un domeniu, când, în realitate, cunoștințele lor rămân la un nivel cu totul superficial.
Completând această idee, C.S.gr. I dr. Ciprian Fartușnic avertizează asupra riscului de „lene metacognitivă” (dezangajare cognitivă). Goana după rezultate imediate și rezolvarea rapidă a temelor prin AI elimină efortul cognitiv necesar învățării, afectând capacitatea de lectură profundă, atenția susținută și perseverența elevilor. El subliniază că profesorii trebuie să le explice clar elevilor că utilizarea necritică a AI-ului dinamitează întregul lor proces de învățare.
Distincția dintre AI-ul generic și AI-ul pedagogic
O altă abordare esențială prezentată de dr. Ciprian Fartușnic este necesitatea de a nu privi AI-ul ca pe o entitate uniformă. El face o distincție clară între:
- Agentul AI generic: Un instrument neutru care oferă răspunsuri directe, dar care, utilizat pe termen lung și apoi eliminat, duce la un regres cognitiv masiv al elevului.
- Agentul AI pedagogic: Un sistem antrenat special pentru actul de învățare (metaforic, un AI care a „făcut modulul psihopedagogic”). Acesta nu rezolvă sarcina în locul copilului, ci se adaptează nivelului clasei, stimulează gândirea, pune întrebări ajutătoare și sprijină creativitatea reală.
Rutinele de gândire (Thinking Routines) ca antidot
Pentru a combate automatizarea gândirii, prof.dr. Olimpius Istrate propune revenirea la instrumente pedagogice care dezvoltă deprinderile cognitive fundamentale, dând exemplul programului Project Zero de la Harvard. El introduce conceptul de Rutine de gândire, cum ar fi exercițiul „Văd, gândesc, mă întreb” (See, Think, Wonder). Prin această metodă, în loc să primească o informație de-a gata de la AI, elevul trece prin trei etape obligatorii: observă conștient, analizează ceea ce crede despre situație și formulează întrebări proprii.
Principiul de bază formulat de prof.dr. Olimpius Istrate este: „Trebuie să învățăm elevii să gândească înainte să-i învățăm să scrie prompturi”.
Pedagogia relațională și Testul oglinzii
Odată cu apariția AI-ului, prof.dr. Olimpius Istrate susține că avem nevoie de un reviriment al pedagogiei umaniste, mai exact al unei „pedagogii relaționale”. Aceasta trebuie să educe copiii să facă diferența între relațiile umane și interacțiunea cu entități non-umane (precum asistenții virtuali, roboții). Copiii foarte mici, dar și adolescenții singuratici, riscă să confunde o mașină (ex. Alexa) cu un prieten real care se bucură pentru ei, ajungând la dependențe emoționale de obiecte.
Tot prof.dr. Olimpius Istrate folosește metafora Testului oglinzii (un test psihologic de conștientizare a sinelui): AI-ul este, în acest moment, o oglindă imensă pusă în fața societății, un test de maturitate cognitivă prin care omenirea trebuie să demonstreze că este conștientă de propriile limite și nevoi.
Falsa empatie a AI-ului și primatul omului
În rolul său de moderator, prof.univ.dr. Ovidiu Pânișoară aduce în discuție un concept foarte fin: „empatia falsă” a AI-ului. El argumentează că tehnologia actuală este programată să te aprobe și să îți „împacheteze” deciziile într-o formă plăcută, fără să te confrunte sau să te provoace să-ți depășești condiția. Spre deosebire de inteligența artificială, profesorul uman te poate contrazice pentru a te ajuta să crești.
Prof. dr. Ovidiu Pânișoară definește AI-ul strict ca pe un instrument, comparându-l cu o mașinărie care îți asfaltează și netezește drumul. Cu toate acestea, el subliniază că „drumul trebuie să-l parcurgi tu” pentru a cunoaște lumea, iar școala are datoria de a crește și educa oameni, educația fiind fundația pe care se așază informația.
Prudența și utilizarea AI-ului cu intenție pedagogică
Dr. Ciprian Fartușnic are o abordare prudentă, afirmând clar că AI-ul nu este un instrument neutru din punct de vedere pedagogic și nu trebuie introdus în procesele educaționale fără discernământ.
El propune ca profesorii să atace frontal realitatea: să folosească AI-ul în mod conștient la clasă pentru a crea un context de învățare și pentru a-i ajuta pe elevi să nu devină sclavii acestor instrumente în afara școlii.
Dr. Ciprian Fartușnic recomandă profesorilor să comunice deschis cu elevii despre riscurile utilizării necritice a AI-ului (rezultate false, halucinații, preluarea efortului cognitiv) și subliniază importanța supravegherii și a ghidajului parental la vârstele mici.
Din perspectiva sa de cercetător, recomandă ca Ministerul Educației să culeagă date reale de la firul ierbii pentru a înțelege cum arată profesorul și elevul în fața acestor noi tehnologii.
Spre final, dezbaterea se concentrează pe nevoia unei strategii. Prof. dr. Ovidiu Pânișoară și prof.dr. Olimpius Istrate propun crearea unei „foi de parcurs” (un ghid cu pași concreți pentru profesori), subliniind necesitatea de a experimenta și de a integra inteligența artificială fără a pierde esența umanistă a educației.
În esență, masterclassul depășește tematica utilizării AI-ului, transformându-se într-o pledoarie pentru ancorarea educației în gândire critică, efort cognitiv asumat și redescoperirea valorilor profund umane în fața avansului tehnologic.
Intervențiile experților invitați au fost completate de contribuții scrise, sub forma unor articole de specialitate dedicate tematicilor abordate în cadrul fiecărui masterclass. Citiți articolele referitoare la acest masterclass accesând linkurile de mai jos.
Complementar sesiunilor de tip masterclass, cadrele didactice implicate în proiectul „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală” au beneficiat de ateliere pedagogice online. Aceste întâlniri au fost axate pe demonstrații practice privind integrarea la clasă a instrumentelor și metodelor digitale. Materialele video rezultate în urma acestor sesiuni aplicative sunt disponibile pentru consultare în secțiunea Ateliere pedagogice.
Asociația Edu Apps a derulat proiectul „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență, PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!, în cadrul apelului Pedagogie digitală pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, cod ID_19. Obiectivul proiectului a fost dezvoltarea competențelor digitale și de pedagogie digitală ale profesorilor, pentru a integra eficient tehnologiile în practicile de predare și pentru a crește calitatea educației.