Articolul „Inteligența Artificială este aici (în învățare). Ne mai pregătim? O perspectivă precaută, dar încrezătoare despre utilizarea AI în învățare”, semnat de Ciprian Fartușnic, cercetător științific I, doctor în științele educației, propune o reflecție echilibrată asupra modului în care inteligența artificială influențează deja procesele de predare, învățare și evaluare.
Textul sintetizează ideile și dezbaterile din cadrul masterclassului online cu același titlu, organizat la 28 ianuarie 2026, în cadrul proiectului „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”, și le transformă într-o analiză aplicată, ancorată în realitățile sistemului educațional românesc.
Pornind de la contextul tranziției către un curriculum centrat pe competențe, articolul explorează atât potențialul instrumentelor AI în proiectarea activităților didactice, personalizarea învățării și evaluarea formativă, cât și limitele și riscurile utilizării lor necritice. Accentul rămâne pe rolul esențial al profesorului, pe discernământul profesional și pe decizia pedagogică fundamentată.
Prin această abordare, autorul oferă cadrelor didactice repere clare pentru integrarea responsabilă și reflexivă a inteligenței artificiale în educație, într-un mod care sprijină învățarea autentică și dezvoltarea competențelor elevilor.
Inteligența Artificială este aici (în învățare). Ne mai pregătim?
O perspectivă precaută, dar încrezătoare despre utilizarea AI în învățare.
Context
Apariția fulgerătoare a tehnologiei AI generativ la nivel global ne-a lăsat puțin timp pentru reflecție și pentru o pregătire adecvată în toate domeniile, inclusiv cel al educției. Să ne amintim, și în cazul pandemiei COVID lucrurile au avut un scenariu asemănător: a fost nevoie să ne adaptăm la un context neașteptat după ce acesta a ajuns să afecteze profund toate sectoarele vieții de zi cu zi. Și tot ca atunci, am avut nevoie pentru a putea face față cu succes acestei provocări de un anumit tip de competențe, cele digitale, dezvoltate în bună măsură ca învățare experiențială, răspunzând provocărilor. O altă asemănare importantă a fost aceea că elevii au reacționat și s-au adaptat cel puțin la fel de repede ca noi, inclusiv cei de vârsta învățământului gimnazial sau primar. Cu curaj, unii profesori au fost deschiși să învețe de la elevii lor abilități noi, descoperind valoarea transformării unei clase într-o adevărată comunitate de învățare, în care fiecare dintre membri are un rol activ.
Există însă și o diferență importantă: în cazul pandemiei, lipsa competențelor digitale însemna pur și simplu imposibilitatea de a continua învățarea, care pentru o perioadă însemnată se mutase în spațiul online (ISE, 2020). În plin avânt al dezvoltării AI, lipsa unor competențe digitale care să permită utilizarea eficientă și responsabilă a acestei tehnologii nu pare, la prima vedere, să aibă un impact la fel de dramatic. La trei ani de la lansarea primelor modele AI (să ne amintim, ChatGPT a apărut în decemberie 2022!), lucrurile par că nu s-au schimbat deloc în școlile noastre. Mai mult, am identificat în scurt timp numeroase riscuri, limite și inadecvări ale AI. Pe bună dreptate fiecare dintre noi ne-am întrebat dacă AI nu este doar un cuvânt la modă, un fenomen despre care vorbește toată lumea astăzi, pentru fi uitat mâine. Nu cumva ajungem și noi, ușor-ușor un instrument de care această nouă dezvoltare tehnologică se folosește, la fel cum a fost cazul platformelor de social media? Și în aceste platforme am investit timp pentru a vedea ulterior că ele erau construite cu un singur scop: să ne țină cât mai mult captivi, cu algoritmi creați special să creeze dependență utilizatorilor. Pentru mulți dintre noi, apariția unei alte inteligențe a fost privită în termeni de competiție, de concurență, în contextul “profeției” lansate încă de la apariția AI că acesta ne va înlocui treptat în toate activitățile lucrative, chiar și în cele legate de educație.
Cercetări dedicate acestui fenomen au explorat și definit mai multe categorii de reacții, de la o atitudine conservatoare, la scepticism sau chiar fobie și rezistență față de AI, sau de tehnologie, în general. Aceste categorii au fost create pornind de la date de cercetare care au investigat reacțiile noastre subiective în fața acestei dezvoltări tehnologice unice. Printre cele mai des întâlnite se numără: teama de control și supraveghere excesivă cu ajutorul instrumentelor AI și teama legată de pierderea locurilor de muncă, prin automatizarea și capabilitățile AI. În zona psihologiei comportamentale se discută în mod sistematic și despre categoria persoanelor care au dezvoltat o aversiune față de algoritmizare (algorithm aversion), o reacție explicată tot prin teama de pierdere a controlului asupra propriilor comportamente în interacțiunea cu tehnologia.
În egală măsură a apărut însă și un alt fenomen: teama de a nu fi lăsați pe dinafară (fear of missing out), în ceea ce psihologii definesc astăzi ca anxietate generată de ratarea unor informații, evenimente, experiențe sau decizii importante. Grupul persoanelor care au fost în prima linie de adoptare par să fie într-o măsură mai redusă afectată de această teamă, în comparație cu cei care au avut o experiență mai târzie. Nu trebuie să uităm că, încă de la început, AI a fost dezvoltat pentru a fi accesibil, pentru a fi cât mai ușor de utilizat de fiecare dintre noi. Însă nivelul nostru de alfabetizare digitală, în general, și cel de alfabetiazare AI (nivelul de competență și de înțelegere privind AI) a influențat în mod direct momentul în care am experimentat instrumentele specifice AI. Conform unor studii internaționale, teama de a rămâne în urma cu utilizarea AI poate fi măsurată în mod riguros. Datele de cercetare arată că în Statele Unite, simpla existență a AI are acest efect neașteptat: în cazul unui adult din nouă este afectat de anxietate și chiar de unele simptome depresive generate de teama de a fi depășit de către colegi care uilizează AI sau de devalorizarea abilităților sau autonomiei profesionale.
Implicații observabile pentru elevi
Aceste atitudini față de AI diferă semnificativ pe grupe de vârstă. Iar acest lucru se observă cel mai ușor în diferențele semnificative documentate în analizele privind accesul și utilizarea instrumentelor AI pe grupe de vârstă, precum baza de date OECD (2026). După cum se observă în figura de mai jos, chiar și în țări în care utilizarea instrumentelor AI este mai redusă (cum este și cazul României), aproape jumătate din generația tânără, reprezentată aici de grupa de vârstă 16-24 de ani folosește în mod curent aceste instrumente. Prin comparație, în cazul grupei de vârstă 55-74 de ani mai puțin de 10% utilizează activ instrumente AI.
Figura 1. Ponderea persoanelor care au utilizat instrumente AI generativ în ultimele trei luni, pe grupe de vârstă
Sursa: OECD ICT Access and Usage Database, Ianuarie 2026.
Merită remarcat că există și în cazul tinerilor diferențe semnificative pe țări. În comparație cu media OECD, tinerii din România înregistrează un decalaj de aproape 25 p.p. Mai mult, în țări precum Estonia, Grecia sau Norvegia peste 75% dintre tinerii de 16-24 ani utilizează în mod curent instrumente AI. Însă evoluția acestor indicatori este foarte rapidă și în comparație cu anii anteriori, diferențele se diminuează.
Observăm că instrumentele AI s-au răspândit rapid și în mediu școlar și sunt utilizate pe scară largă de studenți și de elevi, alături de alte aplicații ale inteligenței artificiale generative. Contextele în care ei apelează la AI sunt nenumărate și de diversifică progresiv: explorarea unor explicații suplimentare care să asigure înțelegerea unor idei de la o anumită disciplină, rezumarea unor resurse bibliografice, anticiparea unor întrebări la un test, rezolvarea unor probleme, căutarea unor surse bibliografice, reformularea unui text etc.
Spre deosebire de tipurile anterioare de tehnologie educațională, o parte din GenAI este accesibilă gratuit oricui are un dispozitiv și o conexiune la internet, experiența utilizatorului fiind intuitivă. Mai mult, elevii au descoperit rapid că nu au nevoie de o pregătire prealabilă sau abilități de programare pentru a începe să utilizeze aceste instrumente. Din păcate, pentru mulți dintre ei, succesul în accesarea acestei tehnologii nu a condus și la conștientizarea limitelor acesteia. De asemenea, de nevoia de a lucra într-un mod eficient cu prin dezvoltarea abilităților proprii. Doar astfel instrumentele AI rămân sub controlul nostru și ajung să realizeze sarcini complexe care susțin, nu deleagă învățarea.
Având în vedere capacitățile GenAI, adoptarea rapidă a acesteia în mediile educaționale nu este surprinzătoare. Digital Education Outlook 2026 al OECD oferă date de cercetare recente care demonstrează că instrumentele GenAI pot susține învățarea atunci când sunt ghidate de obiective clare de predare sau sunt proiectate special pentru educație. Totuși, atunci când IA elimină lupta productivă esențială pentru învățare, elevii pot finaliza sarcinile mai repede și pot obține rezultate immediate mai bune, însă înțelegerea lor poate rămâne mai puțin consolidată. Studiul menționează ca riscuri impactul negativ asupra rezistenței cognitive, cititul profund, atenției susținute și perseverenței. De asemenea, studiul indică faptul că în absența unui scop pedagogic bine definit, GenAI poate încuraja ceea ce cercetătorii numesc „lene metacognitivă” și demotivare pentru învățare.
Există două puncte importante de reflecție evidențiate de studiul OECD:
- Utilizarea de către elevi a instrumentelor GenAI poate avea un impact pozitiv în activitățile curente de învățare, în comparație cu cei care nu le utilizează; însă acest lucru nu înseamnă automat și rezultate mai bune la evaluările/examinările finale
- Pentru a fi cu adevărat un sprijin în învățare, contează ca instrumentele GenAI utilizate să fie specializate, impactul instrumentelor cu scop general fiind semnificativ mai redus uneori chiar negativ.
Figura 2. Rezultatele utilizării instrumentelor GenAI la disciplina matematică (evaluare curentă și finală)
În unele situații utilizarea instrumentelor GenAI cu scop general poate funcționa pedagogic. Cu toate acestea instrumentele GenAI specializate, concepute special pentru învățare, au mai mult potențial, fiind concepute cu o intenție pedagogică clară și bazate pe știința modului în care învățăm. Evaluările arată că aceste instrumente pot conduce adesea la rezultate mai bune în procesul de învățare. De exemplu, atunci când este folosit de elevi ca partener creativ, colaborativ de învățare sau ca asistent virtual de cercetare. Procedând astfel, școlile se pot asigura că GenAI sprijină profesorii și elevii și că toți actorii educaționali își dezvoltă abilități esențiale în acest domeniu.
Implicații pentru profesori
Aceste dezvoltări care demonstrează potențialul GenAI pentru învățare au implicații importante și pentru activitatea unui profesor: de la proiectarea activităților și resurselor de învățare, la activitățile de predare și evaluare. Raportul OECD (2025) indică faptul că asistenții de învățare (tutoring assistant) alimentați de GenAI pot crește capacitatea profesorilor de a ajuta elevii să-și dezvolte competențele. Profesorii mai puțin experimentați, asistați de GenAI, au folosit strategii de învățare mai bune și au observat o îmbunătățire semnificativă a rezultatelor elevilor la matematică.
Cercetătorii au descoperit că un instrument interactiv de formare a profesorilor dezvoltat cu sprijinul AI permite profesorilor începători să exerseze predarea în contexte simulate a condus la o pregătire și încredere mai bună a profesorilor. Datele de cercetare (OECD 2025) arată că instrumentele GenAI sunt în prezent capabile să sprijine atingerea unui impact semnificativ și în activitățile de predare, în special în cazul profesorilor care sunt mai puțin performanți. Cu toate acestea, folosite nepotrivit, aceste instrumente pot fi o tehnologie care nu construiește/dezvoltă învățarea, ci una care este neproductivă. Iar utilizarea nepotrivită o regăsim nu doar în cazul elevilor, ci și al profesorilor înșiși.
În condiții specifice, AI poate facilita dezvoltarea complexă a competențelor didactice ale profesorilor, oferind o asistență personalizată în ghidarea proceselor de documentare și planificare a activităților de învățare. Astăzi instrumentele AI sunt în mod special importante pentru personalizarea învățării și pentru eficientizarea proceselor de planificare și proiectare didactică (Istrate, O. 2024). Cu ajutorul inteligenței artificiale avem o oportunitate fără precedent de a crea și selecta resurse didactice adaptate nivelului de dificultate al elevilor, de a ajusta ritmul de prezentare a informațiilor și de a oferi feedback personalizat, clar și constructiv. În ultimii doi ani, instrumentele AI au atins un nivel surprinzător de performanță în monitorizarea progresului și identificarea nevoilor de sprijin ale elevilor, facilitând adaptarea activităților la nevoile și ritmul propriu fiecărui elev.
De asemenea, inteligența artificială joacă un rol important în planificarea și proiectarea didactică, oferind profesorilor un instrument eficient pentru elaborarea și optimizarea activităților de învățare. Cu ajutorul instrumentelor AI putem astăzi dezvolta strategii, scenarii și activități didactice alternative, metode de evaluare variate (Fartușnic et all, 2025) și urmări în detaliu impactul acestora. Timpul de pregătire este eficientizat și fiecare profesor poate primi recomandări personalizate și exemple din care să se inspire.
Ce putem face noi ca profesori?
Am evidențiat deja faptul că atunci când un agent AI elimină efortul productiv esențial pentru învățare, elevii pot finaliza sarcinile mai repede și pot obține rezultate imediate mai bune, însă înțelegerea rămâne neconsolidată. Prin urmare, un profesor poate și trebuie să verifice dacă un agent AI oferă un sprijin util nu verificând cât de multe știe, ci după cât de mult reușește să sprijine învățarea reală.
Ca profesori, avem nevoie în primul rând de …deschidere. Trăim într-o lume infuzată de AI (Gardner, 2026) și nu putem ignora acest fenomen. Elevii noștri cu siguranță nu o fac! Astfel, utilizarea AI poate deveni o arie ce necesită competențe de un anumit tip, pe care ni le putem dezvolta. Alfabetizarea AI presupune înțelegerea, utilizarea conștientă și evaluarea critică a rezultatelor obținute cu sprijinul instrumentelor AI. Nu avem nevoie de competențe specifice unei expertize tehnice în domeniul informatic pentru că utilizarea AI nu presupune abilități de programare sau de matematică avansată. Înainte de a preda cu ajutorul acestor instrumente, este nevoie să cunoaștem această tehnologie, ce poate și care sunt limitele sau ariile în care este nevoie de precauție. Cu alte cuvinte, este nevoie să învățăm despre AI, concomitent cu învățarea prin AI, într-o lume în care se dezvoltă AI.
Alfabetizarea de bază presupune ceea ce fiecare profesor ar trebui să știe pentru a putea fi un utilizator conștient și critic: a) ce este AI ca sistem care recunoaște tipare și face predicții, nu transmite – sisteme care recunosc tipare și generează probabilități, nu „adevăruri”; b) ce poate / ce nu poate face un agent AI (inclusiv limitări în cazul unor informații și logici complexe); b) ce sunt halucinațiile și cum apar în răspunsurile agenților Ai; d) ce înseamnă bias-urile și cum AI procesează datele; e) cadrul etic în utilizarea AI și de ce elevii îl vor folosi oricum și cum îi putem ghida.
Fiecare profesor poate să exerseze modalitățile de utilizare AI în primul rând în contexte legate de proiectarea activităților de învățare (de exemplu, prin reformularea de texte, generarea de exemple, exerciții și activități de învățare, explicarea unui concept din perspectiva unor elevi de o anumită vârstă etc.), înainte de a le integra propriu zis în activitățile cu elevii.
În procesul de antrenare, fiecare profesor trebuie să analizeze critic răspunsurile oferite de un agent AI, întrebându-se: unde ar putea fi erori? ce nu a fost abordat? ce a fost simplificat excesiv? ce aș corecta eu ca profesor? O astfel de experiență permite dezvoltarea unei adevărate alfabetizări AI, dincolo de ceea ce ne indică diferite modele sau tutoriale.
Primii pași în utilizarea AI în predare pot fi realizați prin sarcini simple precum: analizați un răspuns AI și corectați-l ; „Comparați explicația AI cu cea din manual” ; unde credeți că răspusul oferit de AI este vag/incomplet/greșit ? Profesorii trebuie să fie un model pentru modul în care interacțiunea cu agenții AI nu-i transformă pe aceștia în autorități de cunoaștere absolute, pentru exemplificarea modalităților prin care rămânem o astfel de autoritate.
Aceste interacțiuni sunt un context important de învățare pentru elevi inclusiv în ceea ce privește ghidarea în activitățile/acțiunile permise sau nu, ce înseamnă utilizarea asistivă față de substituție și de ce transparența în utilizarea AI este importantă. Cu siguranță vom face multe greșeli în toți acești pași, dar acesta este procesul firesc al oricărui proces de învățare! Ceea ce contează nu este să obținem un titlu de expert AI, ci să devenim un profesor care are un rol activ în sprijinirea elevilor să devină utilizatori conștienți și critici ai instrumentelor AI.
Asta înseamnă în mod concret că un profesor contribuie la competențele incluse în cadrele AI curente (OECD, UNESCO). Pentru aceasta, la rândul său, un profesor trebuie să treacă prin etape: de la începător (când folosește AI pentru uzul personal), la funcțional (când integrează activități critice cu sprijinul AI) și avansat (când ghidează activ elevii în utilizarea etică și reflexivă a AI). Explorând capabilitățile ultimelor modele AI, vom observa cât de mult și-au îmbunătățit acestea performanța și cât de prezente pot fi în tot acest parcurs de dezvoltare. În tabelul de mai jost sunt ilustrate câteva arii și cum le putem observa:
- Adaptivitate: Ajustează explicațiile în funcție de nivelul elevului și de răspunsurile oferite
- Claritate didactică: Explică logic, pas cu pas, cu exemple și limbaj accesibil
- Stimularea gândirii: Pune întrebări, ghidează raționamentul, nu oferă doar soluții finale
- Formativ de feedback: Explică greșelile și oferă sugestii concrete de îmbunătățire
- Evaluare progresivă: Propune exerciții cu nivel progresiv de dificultate, verifică înțelegerea pe parcurs și ia decizii informate pe baza acestor evaluări
- Corectitudine: Oferă informații corecte și recunoaște limitele sau incertitudinile
- Ton și limbaj: Comunicare empatică, adaptată vârstei și contextului educațional
- Motivație: Încurajează curiozitatea, autonomia și învățarea din greșeli
- Ușurință în utilizare: Ușor de integrat în activități de învățare
- Flexibilitate curriculară: Se adaptează la discipline diferite și pentru competențe diferite
Există profesori care au avut o experiență negativă cu primele modele AI, având în vedere numărul mare de erori și chiar halucinații la sarcini nu foarte complexe. Gradul de dezvoltare de atunci a acestor modele a fost unul exponențial și la fiecare 6 luni progresele sunt impresionante. Cu sprijin, acești profesori au cele mai bune șanse de a deveni utilizatori avansați pentru că cel mai adesea sunt mai prudenți, mai reflexivi și mai atenți la aspectele etice! AI nu este neutru pedagogic și cu siguranță nu trebuie introdus fără discernământ. Fără ghidarea adecvată a profesorului, AI poate genera răspusuri complete, astfel încât evaluarea să nu reflecte competențele reale ale elevului, poate simula cunoștințe sau raționalmente, ceea ce afectează abilitățile de gândire critică sau creativitate, poate elimina pur și simplu efortul cognitiv, astfel încât dezvoltarea competențelor să fie afectată negativ. Un exemplu relevant este utilizarea AI pentru verificarea unor strategii și calcule, oferind ghidare privind raționamentul și pașii de urmat, nu doar oferind rezultatul în sine.
Cum ar putea școlile să sprijine acest proces?
Pentru ca aceste lucruri să se întâmple, echipele manageriale trebuie să se asigure că GenAI este folosit într-un cadru adevat și că AI nu este doar folosit, ci întărește cu adevărat învățarea, fără a înlocui sau limita alegerile pedagogice ale profesorilor. Fiecare școală trebui să ofere sprijn profesorilor în alegerea și utilizarea adecvată a unor instrumente AI concepute explicit pentru a îmbunătăți predarea și învățarea. Impactul acestor instrumente trebuie evaluat sistematic, cu sprijinul profesorilor și elevilor.
Resurse de sprijin pentru profesori, sub forma unei truse de prim ajutor în domeniul utilizării AI ar putea să ofere repere concrete în această arie. Cu sprijinul unor experți și cu consultarea organizațiilor de părinți și de elevi, un astfel de material ar putea defini în mod specific condițiile în care profesorii utilizează instrumentele AI în rezolvarea unor diferite sarcini de lucru (în predare) și sprijină elevii să utilizeze în mod responsabil și critic aceste instrumente. O astfel de inițiativă ar putea urma aceeași abordare pe care în prezent unele state o au în utilizarea dispozitivelor digitale (timp de ecran) – vezi de exemplu, Ministerul Educației din Finlanda .
Având în vedere importanța subiectului inteligenței artificiale (IA) în preocupările profesorilor de astăzi, este important în egală măsură ca directorii să sprijine comunitățile de învățare de la nivelul școlii lor. Există numeroase experiențe concrete care merită recunoscute și împărtășite. De asemenea, este important ca profesorii să aibă surse de informație de încredere despre multiplele utilizări ale AI în educație și modul în care acestea întăresc cadrele actuale de predare. Fiecare școală poate facilita un cadru de reflecție privind transformările școlare generate de implementarea instrumentelor AI, în special potențialul de automatizare a activității didactice cu sprijiinul acestora.
Gânduri de final
Nimeni nu știe cu precizie cum va evolua domeniul AI în viitorul apropiat. Ciclul AI se schimbă de la un mediu care recompensa aproape toate expunerile tehnologice la unul care diferențiază modelele adaptive de cele doar ușor de automatizat. Multe dintre acestea sunt dezvoltate de companii de tehnologie avansată finanțate prin fonduri de capital de risc ce promovează și în educație ideea de tehnosoluționism. Unii experți vorbesc astazi despre faptul că AI pare să „se mănânce pe sine” pornind de la realitatea că sectorul software din SUA a scăzut surprinzător cu 16% în 2025. Iar cauza nu este că sistemele AI au eșuat. Dimpotrivă, acestea au înregistrat un succes neașteptat în automatizarea serviciilor de analiză și date, exact acele servicii oferite în trecut de companiile pe care investitorii le susținuseră să dezvolte AI!
Avem în prezent oportunitatea de a fi în contact cu cea mai puternică tehnologie care poate potența învățarea și fiecare profesor are responsabilitatea de a o valorifica. Vestea bună este că nu suntem singuri. Există deja comunități de învățare consolidate care ne pot oferi sprijin sau care ne pot valida ideile: Ateliere pedagogice – Pedagogie Digitală. Chiar fără o pregătire (inițială) prealabilă, putem cu echilibru, simț etic și competență să fim un participant activ în acest proces.
Fiecare zi ne apropie cu un pas de ceea ce poate fi un vârf al evoluției computerelor, o Inteligență Artificială Generală (AGI). Până atunci, pare că încercăm cu toții, inclusiv în spațiul educațional, să găsim un sens încercând să adunăm laolaltă diferite piese ale acestui puzzle (H. Gardner, 2026). Și această căutare este direct legată de realitatea în care elevii noștri pun sub semnul întrebării cadrele actuale de predare (cum au făcut-o toate generațiile!), dar o fac într-un mod deschis, chestionând relația și rolul profesorilor, abordările pedagogice și rezultatele învățării urmărite.
Întrebarea fundamentală pare să rămână una simplă: în ce măsură adoptarea AI creează o valoare adăugată reală sau este pur și simplu o expunere la o tehnologie ale cărei costuri și limitări nu au fost luat pe deplin în calcul? Pentru un profesor sau pentru o școală adoptarea AI nu este o strategie în sine. A înțelege unde adaugă valoare și unde nu instrumentele AI reprezintă adevărata strategie pe care ar trebui să o îmbrățișăm cu încredere și gândire critică, deoportivă.
Bibliografie selectivă
Chatfield, T (2025). AI and the future of pedagogy (White Paper). London: Sage.
Coe, R., Rauch, C.J., Kime, S., & Singleton, D. (2020). The Great Teaching Toolkit: Evidence Review. https://evidencebased.education/great-teaching-toolkit/
Estevez Almenzar, M., Fernandez Llorca, D., Gomez Gutierrez, E. and Martinez Plumed, F. (2022). Glossary of human-centric artificial intelligence. Luxembourg: Publications Office of the European Union. https://dx.doi.org/10.2760/860665
Fartușnic, R., Istrate, O., & Fartușnic, C. (2025). Beyond Automation: A Conceptual Framework for AI in Educational Assessment. Journal of Digital Pedagogy, 4(1) 83-102. Bucharest: Institute for Education. https://doi.org/10.61071/JDP.2555
Gardner, H (2026). The Fate of our Species in an AI-Infused Planet. Available at: The Fate of our Species in an AI-Infused Planet — Howard Gardner
Istrate, O. (2024). Inovare în educație cu ajutorul inteligenței artificiale. iTeach: Experiențe didactice, noiembrie 2024. https://iteach.ro/experientedidactice/inovare-in-educatie-cu-ajutorul-inteligentei-artificiale
Istrate, O. (2026). Inteligența artificială: Perspective asupra învățării, predării și evaluării. iTeach: Experiențe didactice, ianuarie 2026. https://iteach.ro/experientedidactice/inteligenta-artificiala-perspective-asupra-invatarii-predarii-si-evaluarii