Digitalizarea educației și inteligența artificială redefinesc profund modul în care predăm, învățăm și evaluăm. Dar cât de inteligentă este cu adevărat inteligența artificială? Poate un algoritm să înțeleagă, să simtă și să formeze caractere? Ce se întâmplă cu memoria, cu gândirea critică și cu libertatea de a nu fi manipulat atunci când mașina răspunde în locul elevului? Și, mai ales, cum ar trebui să se schimbe școala în fața acestei realități?
Pe 27 februarie 2026, masterclassul online „Cât de «inteligentă» este inteligența artificială? Perspective ale digitalizării educației”, organizat în cadrul proiectului „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”, a adus la aceeași masă trei voci de referință ale spațiului academic românesc: acad. prof. univ. dr. Mircea Dumitru, specialist în logică și epistemologie, prof. univ. dr. Mircea Miclea, psiholog cognitiv și educațional, și prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară, în rolul de moderator.
Dezbaterea a depășit granițele unei simple discuții despre tehnologie, transformându-se într-o radiografie lucidă a viitorului educației. Temele abordate — diferența fundamentală dintre inteligența umană și cea artificială, importanța memoriei și a cunoașterii ca instrumente de libertate, necesitatea evaluării procesului de gândire și nu doar a produsului final, și rolul disciplinelor socio-umane în formarea metacompetențelor — sunt esențiale pentru orice cadru didactic care vrea să înțeleagă cu adevărat ce aduce și ce ia tehnologia din actul educațional.
Ce veți afla nou despre digitalizarea educației și inteligența artificială?
Materialul argumentează necesitatea tranziției de la simpla notare a produsului final la evaluarea procesului de gândire al elevului. De asemenea, textul pledează pentru importanța memoriei și a „cunoașterii la purtător” ca instrumente fundamentale pentru libertatea de a nu fi manipulați și pentru atingerea expertizei, subliniind totodată rolul disciplinelor socio-umane în formarea metacompetențelor.
Invitați:
Dezbaterea s-a bucurat de prezența unor invitați de excepție, recunoscuți pentru expertiza lor atât la nivel național, cât și internațional:
Acad. prof. univ. dr. Mircea Dumitru – filosof de prestigiu, specialist în logică și epistemologie, care a oferit o perspectivă conceptuală profundă asupra diferențelor fundamentale dintre inteligența umană (care este emoțională, corporală și conștientă) și capacitățile algoritmice ale mașinilor.
Prof. univ. dr. Mircea Miclea – psiholog, o voce de referință în psihologia cognitivă și educațională, care a adus în prim-plan schimbările practice necesare în școală, de la cultivarea memoriei și a „cunoașterii la purtător”, până la mutarea accentului pe formarea de metacompetențe și evaluarea procesului de gândire.
Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară (în rolul de moderator) – profesor universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, director al Departamentului de Formare a Profesorilor și expert în dezvoltarea carierei didactice.
Pe parcursul întâlnirii, atenția a fost îndreptată asupra unor tematici esențiale care vizează intersecția dintre IA, formarea competențelor pentru un viitor imprevizibil și deciziile pedagogice reale la clasă.
Acest articol reprezintă o analiză detaliată a celor mai importante concepte și abordări prezentate.
Demitizarea Inteligenței Artificiale: Ce este și ce NU este
Pentru a ști cum să integrăm IA la clasă, trebuie să o înțelegem corect.
- Acad. prof. univ. dr. Mircea Dumitru atrage atenția că termenul de „inteligență artificială” este o metaforă care ne poate induce în eroare. IA este un instrument algoritmic extraordinar de performant la procesarea limbajului, dar nu posedă conștiență subiectivă, nu are trăiri interioare și nu este creativă în sensul autentic uman.
- Prof. univ. dr. Mircea Miclea o definește mai degrabă ca pe o tehnologie probabilistică cu un impact ecologic major (schimbă întregul ecosistem al vieții noastre). El avertizează că inteligența umană este fundamental legată de corp (interocepție) și de acțiune, lucruri care generează emoțiile – adesea sursa celor mai adaptative și inteligente decizii ale noastre.
Schimbarea de paradigmă în evaluare: de la rezultat la proces
Aceasta este, probabil, cea mai utilă abordare practică pentru profesori discutată în cadrul întâlnirii.
- Prof. dr. Mircea Miclea explică faptul că, în prezent, IA livrează rezultate excelente (rezolvă probleme, scrie eseuri). Dacă școala continuă să evalueze doar rezultatul final, elevii vor folosi IA și vor ocoli învățarea. Soluția este mutarea accentului pe evaluarea procesului. Profesorii trebuie să întrebe elevul: „Cum ai gândit? De ce ai ales această abordare?”. Evaluând justificarea și procesul din spatele unui rezultat, profesorul dezvoltă de fapt gândirea și abilitățile elevului.
- El face o paralelă excelentă: un profesor/părinte responsabil nu îi dă copilului rezultatul de-a gata, ci stă lângă el, îl ghidează și îi formează o deprindere.
Importanța crucială a memoriei și a „cunoașterii la purtător”
În ciuda tentației de a crede că nu mai trebuie să reținem informații pentru că „sunt la un click distanță”, invitații susțin contrariul.
- Prof. dr. Mircea Miclea argumentează că avem nevoie de cunoaștere la purtător (în memoria noastră) din trei motive vitale:
- Pentru a putea înțelege: Procesul de înțelegere a unui text sau a unui concept se bazează pe activarea cunoștințelor deja existente în mintea noastră.
- Pentru a fi liberi și greu de manipulat: Putem corobora informațiile primite din exterior (inclusiv de la IA sau rețele sociale) doar dacă avem un bagaj intern de cunoștințe. Altfel spus: „Câtă cunoaștere, atâta libertate”.
- Pentru a atinge expertiza: Calitatea întrebărilor pe care i le punem unui sistem IA depinde direct de volumul de cunoștințe pe care îl avem. La întrebări proaste, primim răspunsuri proaste.
- Prof. dr. Mircea Dumitru completează ideea, explicând că memorarea informațiilor funcționează ca antrenamentul unui mușchi; ajută creierul să se dezvolte și să răspundă prompt la sarcini viitoare. Mai mult, școala trebuie să capteze creativitatea și curiozitatea nativă a copiilor, renunțând la standardizarea excesivă și la „învățatul comentariilor pe de rost”.
Predarea metacompetențelor
Deoarece pregătim elevii pentru o lume pe care nu o putem anticipa (meserii care încă nu există), concentrarea exclusivă pe informație brută nu este suficientă.
Prof. dr. Mircea Miclea recomandă formarea metacompetențelor – adică acele competențe capabile să genereze alte competențe în viitor. Un exemplu este autodisciplina sau însușirea metodei prin care s-a ajuns la o cunoaștere (modul de a gândi).
În acest context, prof. dr. Mircea Dumitru subliniază rolul esențial al științelor socio-umane (istorie, literatură, psihologie) în dezvoltarea imaginației, creativității și formării unui cetățean conștient de demnitatea sa.
Prof. univ. dr. Sorin Cristea adaugă că aceste metacompetențe se aliniază cu formele înalte din taxonomia lui Bloom (autoanaliza, sinteza, evaluarea critică) și că tehnologia trebuie să rămână mereu subordonată obiectivelor pedagogice, nu invers.
Evoluția utilizării IA: de la furnizor de rezultate la rolul de „părinte responsabil”
Prof. dr. Mircea Miclea anticipează o direcție esențială în care ar putea să se dezvolte inteligența artificială, în special în educație. În prezent, din rațiuni preponderent comerciale, IA livrează soluții pe loc (asemeni unui părinte iresponsabil care îi dă copilului problema gata rezolvată). În viitor, ideal și probabil, IA ar trebui să funcționeze ca un „părinte responsabil”, care nu oferă rezultatul final, ci stă alături de elev, îl ghidează pas cu pas, îi cere să explice cum a gândit problema și îl corectează pe parcurs, pentru a-i forma autentic o deprindere.
Evitarea fetișizării tehnologiei și importanța autonomiei profesorului
Dezbaterea a adus în prim-plan o avertizare clară: nu trebuie să repetăm greșeala din trecut de a fetișiza tehnologia, crezând că simpla introducere a acesteia va revoluționa calitatea actului educațional. Valoarea pe care o aduce IA depinde exclusiv de contextul pedagogic și de cum este utilizată de către profesor. Pentru a putea inova și a deveni un adevărat „creator de cunoaștere”, profesorii au nevoie de încredere deplină din partea sistemului, de spațiu de manevră și autonomie la clasă.
Intervențiile experților invitați au fost completate de contribuții scrise, sub forma unor articole de specialitate dedicate tematicilor abordate în cadrul fiecărui masterclass. Citiți articolele referitoare la acest masterclass accesând linkurile de mai jos.
Inteligența artificială și școala. Scurte reflecții
Complementar sesiunilor de tip masterclass, cadrele didactice implicate în proiectul „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală” au beneficiat de ateliere pedagogice online. Aceste întâlniri au fost axate pe demonstrații practice privind integrarea la clasă a instrumentelor și metodelor digitale. Materialele video rezultate în urma acestor sesiuni aplicative sunt disponibile pentru consultare în secțiunea Ateliere pedagogice.
Asociația Edu Apps a derulat proiectul „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență, PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!, în cadrul apelului Pedagogie digitală pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, cod ID_19. Obiectivul proiectului a fost dezvoltarea competențelor digitale și de pedagogie digitală ale profesorilor, pentru a integra eficient tehnologiile în practicile de predare și pentru a crește calitatea educației.