Articol realizat de Prof. univ. dr. Adrian Opre, în cadrul participării la masterclassul online organizat în proiectul „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”.
Asociația Edu Apps continuă seria de masterclassuri online dedicate cadrelor didactice din proiectul „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”, cu scopul de a susține dezvoltarea profesională și reflecția pedagogică adaptată contextului digital. Masterclassul desfășurat pe 10 iunie 2025 – Managementul emoțiilor în clasa digitală – a adus în prim-plan rolul emoțiilor în educația digitală și modul în care cadrele didactice pot sprijini elevii în contexte dificile.
Într-un peisaj educațional tot mai complex, marcat de tehnologizare și schimbări rapide, înțelegerea profundă a emoțiilor și a dinamicii relaționale dintre profesori și elevi devine esențială. Evenimentul a adus în discuție provocările generate de contextul digital și a propus perspective aplicate privind modul în care profesorii pot crea un climat de învățare sigur și motivant, sprijinind elevii în gestionarea emoțiilor și menținerea unei relații constructive în spațiul educațional.
Pentru aprofundarea acestor teme, vă invităm să citiți articolul semnat de domnul Prof. univ. dr. Adrian Opre, care dezvoltă ideile discutate în cadrul evenimentului, oferind direcții valoroase și reflecții necesare pentru o educație ancorată în nevoile reale ale elevilor și profesorilor de astăzi.
Competențele emoționale ale elevilor în contextul provocărilor digitale
Emoţiile au un rol esențial în viaţa noastră. Ele influenţează credinţele şi convingerile pe care le formăm, orientează deciziile pe care le luăm, şi putem spune că, în general, în mare măsură influenţează modul în care ne adaptăm comportamentul la cerinţele mediului. Interacţiunile cu ceilalţi sunt şi ele sursa multor emoţii care ne ajută să dezvoltăm o serie de comportamente care comunică informaţii cu încărcătură emoţională, precum şi abilitatea de a recunoaşte emoţiile celorlalţi. Scurt spus, emoţiile influenţează majoritatea activităţilor noastre zilnice.
Provocările lumii contemporane au atras tot mai mult atenția asupra importanței abilităților socio-emoționale pentru a face față unei realități aflate în ritm alert de schimbare. Digitalizarea mediilor educaționale, dar și a întregii societăți este și ea o încercare semnificativă la care suntem supuși cu toții, în particular elevii și tinerii. În acest context, interesul aparte acordat unor abilități circumscrise adesea de sintagma “inteligență emoțională” nu constituie o surpriză.
Deținem suficiente dovezi pentru faptul că nivelul de inteligenţă generală (cognitivă) sau specifică unui domeniu explică doar într-o mică măsură succesul, respectiv confortul mintal şi emoţional al celor care promit (având nivel de inteligenţă comparabil) într-o măsură aproximativ egală. Un nivel de inteligenţă cognitivă ridicat nu este o garanţie pentru obţinerea succesului, a stării de bine etc.
Din păcate, până acum câteva decenii, în majoritatea formelor de învăţământ accentul cel mai mare a fost pus pe evaluarea şi exploatarea inteligenţei generale şi așa numitelor inteligențe speciale, respectiv îmbunătăţirea abilităţilor cognitive care sunt considerate ca stând la baza acestora. Astfel, s-a ignorat un set de trăsături care contează imens în succesul personal şi profesional.
Acest ansamblu de trăsături, întrunite sub termenul de inteligenţă emoţională, a fost propus şi introdus de Salovay şi Mayer (1990) şi a apărut odată cu tendinţa de accentuare a caracteristicilor emoţionale inter-personale.
Salovay şi Mayer au definit inteligenţa emoţională ca fiind: abilitatea de a monitoriza emoţiile proprii şi ale celorlalţi, de a discrimina între ele şi de a folosi informaţia în orientarea gândirii şi a comportamentului. (Ugoani, Salovey-Mayer, 2020). Ceva mai cuprinzătoare este însă definiția dată de Daniel Goleman potrivit căreia inteligenţa emoţională este capacitatea individului de a fi în stare să se motiveze şi să persevereze în faţa frustrărilor; de a-şi stăpâni impulsurile şi de a amâna satisfacţiile; de a-şi regla stările de spirit şi de a împiedica necazurile să-i întunece gândirea; de a fi stăruitor şi de a spera (Goleman, 2001; Goleman & Chernis, 2024)
Recurgând la o definiţie operațională utilă prezentului material, putem spune că inteligența emoțională este o capacitate de control şi auto-control al stresului şi emoţiilor negative, fiind o meta-abilitate care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi capacităţile şi abilităţile pe care le avem, inclusiv inteligenţa cognitivă. Portivit abordării lui Goleman, principalele dimensiuni ale inteligenţei emoţionale sunt:
a. Cunoaşterea/recunoaşterea emoţiilor personale – conştientizarea de sine. Recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare. Acesta este dimensiunea de bază a inteligenţei emoţionale, dimensiunea pe care se bazează celelalte dimensiuni.
Această capacitate constă în supravegherea sentimentelelor de la un moment la altul. Inabilitatea de a observa adevăratele noastre sentimente ne fac vulnerabili faţă de acţiunea lor. Persoanele care reuşesc să îşi identifice şi conştientizeze emoţiile au şansa de a le controla şi manipula mai bine, de a le gestiona mai eficient decât persoanele care nu reuşesc să depăşească faza de senzaţie. O certitudine mai mare asupra sentimentelor ne permite îmbunătăţirea existenţei personale, ceea ce facilitează dezvoltarea unei siguranţe în privinţa deciziilor personale.
b. Gestionarea emoţiilor. Stăpânirea emoţiilor în aşa fel încât să fie cele potrivite (optime situaţiei) reprezintă capacitatea de a construi coştientizarea de sine.
Persoanele care nu reuşesc să se stăpânească sunt confruntate permanent cu dezamăgiri şi disperări. Cei care excelează în această direcţie se pot re-echilibra mult mai rapid în urma obstacolelor şi a necazurilor din viaţă.
c. Motivarea de sine. Punerea emoţiilor în serviciul unui scop este absolut esenţial pentru a-i acorda atenţia cuvenită, pentru motivarea de sine, pentru stăpânire şi creativitate. Autocontrolul emoţional – amânarea recompenselor şi înăbuşirea impulsurilor – stă în general la baza reuşitelor. Capacitatea persoanei de a se motiva în ciuda obstacolelor, de a găsi permanent stimulente în mediu care să o determine la depunerea unor eforturi susţinute duce la performanţe ieşite din comun în toate domeniile. Cei care au această capacitate au tendinţa să fie mult mai productivi şi mai eficienţi în tot ceea ce întreprind. În schimb, persoanele care nu reuşesc să îşi controleze emoţiile, să se mobilizeze şi să caute (şi să şi găsească) motivele necesare reuşitei, se vor simţi dezamăgite, vor renunţa la scopul lor etc.
d. Recunoaşterea emoţiilor celorlalţi. Empatia, bazată pe conştientizarea emoţiilor proprii, este fundamentul „capacităţii de a-i înţelege pe ceilalţi”. Această dimensiune are o importanţă deosebită în formarea relaţiilor cu ceilalţi, în menţinerea şi cultivarea acestor relaţii şi în formarea unui sistem de suport.
Scurt spus, putem afirma că persoanele care au capacităţi emoţionale bine dezvoltate (inteligență emoțională înaltă) au implicit mai multe şanse să fie mulţumite în viaţă; să fie mai eficiente în mai multe domenii de activitate, să îşi controleze mai bine obiceiurile mintale care stau la baza propriei lor productivităţi. În schimb, persoanele care nu îşi pot controla viaţa emoţională şi se frământă, se îngrijorează, se deprimă etc. ajung să îşi saboteze capacitatea de a se concentra asupra muncii şi asupra unei gândiri clare. Schimbările actuale la care suntem părtași cu toții ne provoacă și prin întrebarea: Cum ne reechilibrăm emoțional într-o lume înalt tehnologizată?
Realitatea ultimelor decade s-a schimbat semnificativ. Dispozitivele digitale au devenit o parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Toate aceste instrumente au schimbat modul în care relaționăm, comunicăm, activăm, ne petrecem timpul liber și chiar modul în care gândim. Desigur, e firesc să ne întrebăm și cum utilizarea lor ne afectează stările emoționale? Psihologia contemporană derulează tot mai frecvent studii care explorează diferite aspecte ale impactului dispozitivelor digitale asupra funcționării psihicului uman. Evident, cel mai intens aspect studiat este cel privind modalitățile în care utilizarea excesivă a acestor intrumente poate influența comportamentul și experiențele emoționale ale indivizilor. O utilizare excesivă poate conduce la dependență, afectând capacitatea persoanei de a-și controla impulsurile și de a se desprinde de dispozitive. În fapt, acest lucru poate avea efecte severe asupra stării emoționale, contribuind la apariția distresului, anxietății, depresiei, dar și a unor stări de iritabilitate greu controlabile. Apariția acestor disfuncționalități reclamă și intervenții corective. Dată fiind prezența masivă în viața noastră a tehnologiei digitale, adesea și soluțiile cu care se întâmpină aceste probleme antrenează apelul tot la instrumente digitale.
Oamenii își reglează în mod obișnuit emoțiile pentru a funcționa mai eficient în contexte educaționale sau la locul de muncă, pentru a se comporta mai adecvat în situații sociale sau pur și simplu pentru a se simți mai bine. Recent, în contextul digitalizarii alerte a tuturor domeniilor de activitate, cercetătorii au început să examineze modul în care oamenii își modelează stările afective folosind tehnologii digitale, cum ar fi smartphone-urile sau ceasurile inteligente. Se discută tot mai frecvent și mai fundamentat despre apariția și dezvoltarea reglării digitale a emoțiilor, atât ca fenomen comportamental larg răspândit, cât și ca un nou domeniu de cercetare interdisciplinar. Această abordare concatenează două domenii de cercetare în mare parte distincte: (a) cercetarea psihologică asupra modului și motivului pentru care oamenii își reglează emoțiile, care încă nu a explorat sistematic rolul tehnologiei digitale, și (b) cercetarea informatică asupra modului în care tehnologiile digitale influențează emoțiile utilizatorilor, care încă nu a integrat teoriile psihologice ale reglării emoțiilor. Suntem convinși de faptul că aducerea acestor două domenii într-un contact mai bun va fi benefică pentru ambele și va facilita o înțelegere mai profundă a naturii și semnificației reglării digitale a emoțiilor.
Rolul profesorului ca model în reglarea emoțională a elevilor
Emoțiile sunt o parte integrantă a predării-învățării, iar profesorul are un rol crucial în educarea și optimizarea reglării emoționale a elevilor cu care interacționează.
În fapt, profesorul poate opera la nivelul clasei prin: a. crearea unui mediu suportiv la nivelul colectivului de elevi; b. furnizarea unui ghidaj explicit; c. modelarea unor comportamente emoționale adecvate. Cadrele didactice care reușesc să modeleze la elevi un sistem de reglare emoțională eficient, în fapt reușesc să: a. creeze pentru aceștia un mediu sigur și predictibil; b. să le demonstreze că este în regulă să te simți uneori inconfortabil; c. să-i ajute să-și dezvolte strategii de coping adaptativ.
Există mai multe modalități prin intermediul cărora un cadru didactic poate contribui la modelarea unor răspunsuri sănătoase la elevii cu care interacționează. Prezentăm sintetic în cele ce urmează câteva dintre acestea (Pitman,2025).
1. Verbalizarea emoțiilor:
Profesorii pot modela modul de identificare și etichetare a emoțiilor, atât pozitive, cât și negative, și pot explica modul în care le gestionează (e.g., „Mă simt frustrat acum, așa că voi respira adânc înainte să răspund”).
2. Indici non-verbali:
Expresiile faciale, tonul vocii și limbajul corpului profesorilor comunică emoții. Modelarea interacțiunilor calme și pozitive îi poate ajuta pe elevi să se simtă în siguranță.
3. Răspunsul la situații dificile:
Demonstrând răspunsuri constructive la situații provocatoare, profesorii le arată elevilor cum să gestioneze conflictele, frustrarea și dezamăgirea în moduri sănătoase.
4. Auto-reflecție:
Profesorii care sunt conștienți de proprii factori declanșatori și reacții emoționale pot ghida mai bine elevii în dezvoltarea conștientizării emoțiilor și controlului lor.
Iată cum ar putea fi concretizată o strategie de modelare a reacțiilor emoționale ale elevilor având ca sursă principală profesorul. Recomandările noastre sunt:
- Exprimați și numiți cu voce tare emoțiile pe care le trăiți împreună cu strategiile prin care faceți față acestor emoții.
- Utilizați strategii de coping în timp real. Exemplu: exercițiul respirației încetinite intenționat; “să luăm o pauză și revenim, acum ne focalizăm asupra a ceea ce avem de făcut”.
- Împărtășiți cu elevii experiențe personale saturate emoțional (preferabil experiențe trăite de către dumnevoastră la vârste apropiate vârstei lor) și dezvăluiți-le cum le-ați depășit.
- Oferiți-le exemple de vorbire/dialog interior pozitiv. Exemplu: “pentru mine strategia aceasta nu a funcționat, dar voi învăța din eșec și mă voi dezvolta”.
- Creați o cultură a siguranței emoționale. Încurajați elevii să-și exprime emoțiile și să practice strategii emoționale care îi ajută să se echilibreze atunci când se simt depășiți.
Crearea unui climat emoțional pozitiv în clasa digitală
Un climat educațional sănătos din punct de vedere emoțional are efecte benefice atât asupra elevilor, cât și asupra cadrelor didactice care asumă educarea lor. Cadrele didactice se pot implica activ în crearea unui asemenea climat recurgând la diferite modalități.
Construirea unor relații sănătoase în clasa de elevi
Profesorii care creează un climat pozitiv, suportiv și respectuos în clasă promovează un sentiment de apartenență și siguranță, esențial pentru ca elevii să se simtă confortabil exprimându-și și reglându-și emoțiile. Acest obiectiv poate fi atins prin implementarea mai multor strategii. Iată câteva dintre acestea:
1. Promovarea Învățării Socio-Emoționale (SEL)
Învățarea Socio-Emoțională se referă la procesul prin care copiii și tinerii dobândesc și aplică cunoștințe, abilități și atitudini pentru a dezvolta conștientizarea de sine, managementul propriilor emoții, conștientizare socială, abilități de relaționare și luarea deciziilor în mod responsabil. Predarea explicită a abilităților SEL, cum ar fi empatia, rezolvarea conflictelor și conștientizarea de sine, poate echipa elevii cu instrumentele de care au nevoie pentru a-și gestiona eficient emoțiile. Unele programe de învățământ se concentrează pe acest aspect, iar dezvoltarea profesională pentru profesori îi poate ajuta să implementeze aceste programe în mod eficient.
2. Încurajarea unei comunicări deschise
Crearea unui spațiu în care elevii se simt confortabil împărtășindu-și sentimentele fără judecată îi poate ajuta să dezvolte o exprimare emoțională sănătoasă.
Managementul situațiilor sensibile/de criză
De multe ori, adulţii au percepţia potrivit căreia perioada copilăriei este una lipsită de griji. Această percepţie este una eronată, deoarece nu doar adulţii, dar şi copiii sunt victime ale efectelor negative ale stresului. Mai mult, numărul copiilor ce resimt aceste efecte negative ale stresului se află în continuă creştere. Cauzele stresului la această vârstă se află în mediul primar al copilului: şcoală, familie, prieteni.
Un număr crescut de copii se confruntă cu probleme legate de violenţă la școală, presiunea grupului de prieteni, presiunea de a avea note bune la școală, implicare în activităţi extracurriculare etc. În funcție de interpretările pe care elevii le conferă acestor cerințe, ei pot dezvolta distres emoțional.
Fiecare elev trăiește experiența stresului la un moment dat de-a lungul școlarității sale. În lipsa mecanismelor de coping la stres, elevul poate intra în viața adultă fără să fi dobândit instrumentele necesare pentru a face față complexităţii vieţii.
Pentru a face faţă situaţiilor stresante, elevul are nevoie să îşi recunoască gândurile, emoţiile şi modificările fiziologice care apar în timpul stresului. Odată identificate acestea, elevul este ajutat să facă o analiză a lor, să identifice disfuncţionalitatea/caracterul lor dezadaptativ. În acelaşi timp, elevul poate prezenta ce gânduri sau emoţii doreşte să aibă într-o situaţie dată pentru a se simţi bine.
Simpla identificare a emoţiilor şi gândurilor elevului nu va reuşi întotdeauna să reducă stresul. Câteodată pot fi folosite tehnici de relaxare și imagerie. Dacă elevul îşi poate controla reacţiile fiziologice la stres, situaţia este percepută ca fiind mai puţin stresantă. Pentru a face exerciţii de relaxare în clasă este nevoie de 5-10 minute. Când exerciţiile de relaxare devin ceva obişnuit pentru elev, nu doar că acesta învaţă cum să controleze simptomele stresului, dar poate să reflecteze asupra gândurilor care îi provoacă supărare sau anxietate, ajungând chiar să își imagineze cum scapă de aceste gândur (Lawson, 2019).
Un exerciţiu de relaxare este acela în care toţi elevii închid ochii şi, în timp ce ascultă o poveste, sunt atenţi să îşi relaxeze degetele de la mâini, apoi mâna, picioarele, gâtul, întreg corpul, astfel încât atunci când povestea va fi încheiată şi ei vor fi relaxaţi, lipsiţi de orice temeri şi pregătiţi pentru activitaţile şcolare.
Strategiile de coping sunt strategiile pe care copiii le folosesc pentru a face față cu succes situaţiilor în care se simt stresaţi, pentru a se „apăra” de gândurile care le provoacă emoţii negative. Aceste strategii îi ajută să facă faţă cu succes provocărilor de orice natură, motiv pentru care este de preferat ca un copil să beneficieze de o gamă cât mai variată de strategii de coping. Acestea pot fi atât active, cât și pasive. (Freire, 2020).
Coping-ul activ se referă la abilitatea elevului de a controla consecinţele unei situaţii prin performanţa mentală sau fizică. Coping-ul pasiv indică faptul că persoana nu are nici un control asupra consecinţelor.
Strategiile de coping pasiv (e.g., refuzul sau ignorarea problemei) sunt asociate cu durere crescută, dizabilitate, adaptare psihologică scăzută. Prin contrast, strategiile de coping activ (e.g., rezolvarea de probleme, căutarea de informaţii) corelează negativ cu depresia şi incapacitatea fizică.
Deşi este foarte usor să sugerăm că strategiile de coping activ sunt adaptative, iar strategiile de coping pasiv sunt dezadaptative, această disociere este simplistă şi prematură. Diferenţierea dintre coping activ şi pasiv a fost des criticată în studiile din ultimii ani. Spre exemplu, opțiunea unei persoane de a-și trata medicamentos stresul este încadrată în categoria strategiilor de coping pasiv. Dar comportamentul de a lua medicamente poate fi asociat cu strategiile de coping activ deoarece este un comportament direcţionat spre scop – reducerea durerii. În lipsa unei analize a gândurilor care determină un anumit comportament, este foarte dificil ca el să fie integrat în categoria strategiilor de coping activ sau pasiv.
Iată câteva strategii specifice de coping prin intermediul cărora cadrele didactice pot contribui la depășirea unor crize emoționale care pot apărea în contexte educaționale.
1. Tehnici de mindfulness și relaxare
Mindfulness, sau prezență deplină, este o practică de a fi conștient și atent la momentul prezent, fără a judeca sau a reacționa la gânduri, emoții și senzații fizice. În esență, este vorba despre observarea și acceptarea a ceea ce este, fără a căuta să schimbăm sau să eliminăm ceva din experiența momentului.
Profesorii pot introduce tehnici precum respirația profundă, relaxarea musculară progresivă sau imageria ghidată pentru a ajuta elevii să se calmeze atunci când se simt copleșiți.
2. Reformularea cognitivă
Ea se întemeiază pe asumpţia conform căreia problemele emoţionale şi comportamentale ale indivizilor rezultă mai degrabă dintr-o gândire şi înţelegere defectuoasă a evenimentelor, decât din evenimentele în sine. Ca atare, rezolvarea conflictelor emoționale reclamă o intervenție prioritară asupra gândurilor care stau în spatele oricărei emoții. Învățarea elevilor să își conteste gândurile negative și să le reformuleze într-o lumină mai pozitivă poate ajuta la reducerea anxietății și a frustrării.
3. Abilități de rezolvare a problemelor
Echiparea elevilor cu strategii pentru a identifica problemele, a genera soluții și a evalua rezultatele îi poate ajuta să simtă că dețin mai mult control asupra emoțiilor lor.
4. Tehnici de distragere a atenției
Atunci când elevii experimentează emoții intense, profesorii îi pot ghida să se implice în activități care îi distrag de la sentimentul copleșitor, cum ar fi ascultarea muzicii sau plimbarea.
Prin ghidajul necesar conștientizării trăirilor afective, prin modelarea și predarea activă a abilităților de reglare emoțională, profesorii pot juca un rol vital în promovarea dezvoltării sociale și emoționale a elevilor, contribuind în cele din urmă la bunăstarea lor generală și la succesul lor academic.
Referințe
Goleman, D. (2001). Inteligenţa Emoţională, Curtea Veche, Bucureşti
Mayer, J., Caruso, D. R., & Peter Salovey (2000). Emotional Intelligence Meets Traditional Standards for an Intelligence, Intelligence 27(4): 267±298
Goleman, Daniel, and Cary Cherniss. „Optimal leadership and emotional intelligence.” Leader to Leader 2024.113 (2024): 7-12.
Lawson, Gwendolyn M., et al. „The core components of evidence-based social emotional learning programs.” Prevention Science 20 (2019): 457-467
Matt Pitman (2025). Modeling Emotional Regulation to Support Students’ Growth
Teachers and school leaders can demonstrate valuable social and emotional learning skills through their actions. https://www.edutopia.org/article/guiding-students-regulate-emotions-modeling/
Ugoani, John, Salovey-Mayer Emotional Intelligence Model for Dealing with Problems in Procurement Management (September 7, 2020). American Journal of Marketing Research Vol. 6, No. 3, 2020, pp. 28-36, Available at SSRN: https://ssrn.com/abstract=3688464
Recomandari pentru matreiale suport relationate cu tema „Managementul emoțiilor în clasa digitală”.
- Adrian Opre (Coord.), Magdalena Balica, Ramona Buzgar, Daniela Dumulescu, Bianca Macavei (2020). Dezvoltare socială și emoțională. Ghid de activități pentru elevii claselor IX- XII
- Adrian Opre (Coord.), Magdalena Balica, Ramona Buzgar, Daniela Dumulescu, Bianca Macavei, (2020). Dezvoltare personală și coaching. Ghid pentru universități.
- A., Opre (ed), O., Benga, D., Dumulescu, R., Buzgar (2018). Dezvoltarea abilităților socio-emoționale în copilărie și adolescență. Instrument de lucru destinat consilierilor școlari. Buzău: Alpha MDN. (4p)
- A., Opre (ed: 2018). Dezvoltarea abilităților socio-emoționale în copilărie și adolescență. Instrument de lucru destinat consilierilor școlari. Buzău: Alpha MDN
- O., Benga, A., Băban, A., Opre (Eds; 2015). Strategii de prevenție a problemelor de comportament. Cluj-Napoca: ASCR
- A., Opre, O., Benga, A., Băban (Eds; 2015). Managementul comportamentelor și optimizarea motivației pentru învățare. Cluj-Napoca: ASCR.