Perspective asupra pedagogiei digitale – între oportunități reale și limite firești

Articol realizat de Prof. univ. dr. Ciprian Ceobanu, în cadrul primului masterclass online din proiectul „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”.

În cadrul proiectului „Clasa Viitorului – Pedagogie Digitală”, Asociația Edu Apps a lansat o serie de masterclassuri online, menite să continue dezvoltarea profesională a cadrelor didactice implicate în program. Aceste evenimente aduc în prim-plan teme actuale, perspective inovatoare și dialog autentic între practicieni și specialiști recunoscuți în educație și tehnologie.

Primul masterclass, desfășurat pe 29 aprilie 2025 și intitulat „Pedagogie digitală – Oportunități și limite”, a deschis o dezbatere vie despre impactul real al digitalizării în învățământul preuniversitar.

Cu această ocazie, vă invităm să parcurgeți articolul semnat de domnul Prof. univ. dr. Ciprian Ceobanu, care aprofundează temele discutate în cadrul întâlnirii, oferind exemple relevante, repere teoretice și reflecții valoroase pentru toți cei interesați de o educație adaptată provocărilor erei digitale.

 

1. Impactul tehnologiei asupra procesului de învățare

Tehnologia a devenit o componentă esențială a procesului de învățare, având un impact semnificativ asupra eficienței, accesibilității și atractivității educației. Integrarea tehnologiei în educație îmbunătățește rezultatele învățării, crește motivația și facilitează accesul la resurse diverse. Tehnologia a transformat metodele tradiționale de predare, facilitând strategii inovatoare precum: flipped classroom,(clasele inversate), blended learning (învățarea mixtă) și instruirea personalizată. Accesul la internet și la resurse digitale permite învățarea la distanță și cercetarea independentă, extinzând orizonturile academice ale elevilor. Instrumente precum platformele de management educațional, tablele interactive și aplicațiile educaționale îmbunătățesc livrarea conținutului și implicarea elevilor.

Efecte ale utilizării tehnologiei

Studiile arată că tehnologia are un efect mediu spre pozitiv asupra eficienței învățării, în special când este integrată coerent în pedagogie.

• Utilizarea tehnologiilor educaționale, precum aplicațiile de învățare, platformele online și instrumentele de colaborare digitală, poate crește eficiența procesului de învățare, în special prin facilitarea colaborării, integrarea informațiilor și evaluarea progresului.
• Eficiența este amplificată atunci când tehnologia este folosită pentru a personaliza conținutul în funcție de nivelul și stilul de învățare al elevilor, creând un mediu de învățare mai adaptat și mai motivant.
• Motivația pentru învățare joacă un rol esențial în eficiența tehnologiei educaționale. Tehnologia are un impact pozitiv asupra eficienței doar atunci când este susținută de strategii pedagogice solide și de un design care stimulează motivația internă a studenților.
• Tehnologiile cognitive și platformele de management educațional (LMS) au un impact semnificativ asupra eficienței, facilitând accesul la resurse, automatizarea proceselor administrative și personalizarea învățării.
• Modelele de tip „flipped classroom” bazate pe tehnologie promovează învățarea activă, care s-a dovedit a fi mai eficientă decât metodele pasive tradiționale.
• Totuși, utilizarea necorespunzătoare a anumitor tehnologii, cum ar fi rețelele sociale, poate reduce eficiența, subliniind importanța unei implementări atente și a unui echilibru între inputurile și outputurile educaționale.

Utilizarea tehnologiei educaționale (instrumente digitale și platforme online), duce la rezultate academice mai bune, creșterea implicării și atitudini mai pozitive față de învățare

• Majoritatea studiilor arată că utilizarea tehnologiei educaționale are un impact pozitiv asupra rezultatelor academice, inclusiv asupra performanței la evaluări, retenției cunoștințelor și dezvoltării gândirii critice. Elevii și studenții care folosesc instrumente digitale și platforme online tind să obțină rezultate academice mai bune și să manifeste niveluri mai ridicate de învățare.
• Totuși, unele cercetări subliniază că relația directă dintre utilizarea tehnologiei și performanța academică poate fi complexă, fiind mediată de factori precum implicarea și învățarea autodirijată.
• Platformele digitale, gamificarea și instrumentele colaborative stimulează participarea, colaborarea și motivația intrinsecă, ceea ce duce la o implicare mai profundă în procesul de învățare ce conduce la succesul academic pe termen lung.
• Utilizarea tehnologiei educaționale este asociată cu atitudini (mai) pozitive față de învățare, creșterea motivației și satisfacției studenților. De asemenea, tehnologia poate contribui la dezvoltarea unor atitudini moderne de învățare, relevante pentru competențele secolului XXI.
• Eficiența tehnologiei educaționale depinde de modul în care este integrată în procesul didactic, de atitudinea cadrelor didactice și de sprijinul instituțional.
• Implicarea și atitudinea pozitivă a profesorilor față de tehnologie pot amplifica efectele benefice asupra elevilor.
• De asemenea, prezența umană și autenticitatea experienței de învățare rămân importante pentru menținerea motivației și implicării.

Tehnologiile cognitive permit adaptarea conținutului la nivelul și stilul de învățare al elevilor, crescând eficiența și facilitând atingerea obiectivelor educaționale.

• Tehnologiile cognitive și digitale au un impact semnificativ asupra procesului de învățare, facilitând adaptarea conținutului la nivelul și stilul fiecărui elev și crescând eficiența atingerii obiectivelor educaționale. Eficiența și dezvoltarea abilităților cognitive sunt îmbunătățite atunci când tehnologiile sunt integrate strategic și personalizat în procesul educațional.
• Tehnologiile digitale și cognitive, inclusiv realitatea augmentată (AR), realitatea virtuală (VR) și platformele video, pot îmbunătăți rezultatele cognitive, în special când sunt folosite pentru activități de învățare avansate sau personalizate. AR are un impact deosebit asupra înțelegerii și aplicării cunoștințelor, iar tehnologiile inteligente (SLT) contribuie la dezvoltarea gândirii critice.
• Tehnologiile bazate pe inteligență artificială și modele cognitive sprijină formarea competențelor cheie și motivația pentru învățare, oferind recomandări personalizate și sprijin pentru dezvoltarea unei înțelegeri profunde.
• Eficiența tehnologiilor cognitive depinde de modul în care acestea sunt integrate: cele care oferă suport specific activităților de învățare (fundamentare, feedback, secvențiere) au rezultate cognitive superioare. Adaptarea la diferențele individuale ale elevilor maximizează beneficiile acestor tehnologii, susținând dezvoltarea durabilă a abilităților cognitive.

 

Provocări

• Implementarea tehnologiei în educație vine cu provocări precum infrastructura, formarea personalului didactic și rezistența la schimbare. Pentru a maximiza beneficiile, este recomandată o integrare strategică și susținută a tehnologiei, cu accent pe personalizare, feedback rapid și sprijin emoțional pentru elevi.
• Integrarea tehnologiei aduce și alte provocări: probleme tehnice, diferențe de acces (digital divide de nivel 1 si nivel 2), riscuri de distragere a atenției și necesitatea formării continue a profesorilor. Utilizarea excesivă a tehnologiei poate afecta sănătatea elevilor și poate facilita comportamente neetice.

 

2. Riscurile asociate utilizării tehnologiei în educație – Dependența digitală, supraîncărcarea informațională și diminuarea interacțiunii umane.

 

Riscuri cognitive și de învățare

• Utilizarea excesivă a tehnologiei poate duce la procesare superficială a informației, afectând negativ cititul, scrisul, memoria și învățarea profundă.

Accesul facil la informații prin internet și dispozitive digitale duce la o dependență crescută de aceste surse pentru memorare, ceea ce poate slăbi capacitatea de consolidare a memoriei și favorizează strategii de procesare superficială (shallow encoding). Fenomene precum „amnezia digitală” și supraîncărcarea informațională pot afecta negativ calitatea învățării și a reținerii informațiilor. Schimbările în strategiile de memorare și extragere a informațiilor, precum și posibile modificări structurale la nivel cerebral, sunt asociate cu utilizarea intensă a tehnologiei.

• Cititul digital tinde să fie mai superficial comparativ cu cititul pe suport fizic, ceea ce poate afecta înțelegerea profundă a textului.

Utilizarea excesivă a tastaturii și a tehnologiilor digitale poate afecta negativ abilitățile de scriere și citire, ceea ce, la rândul său, influențează negativ procesul de învățare și memorare. Utilizarea controlată și ghidată a tehnologiei poate sprijini dezvoltarea competențelor de citire și scriere, dacă este integrată pedagogic.

• Tehnologia favorizează procesarea rapidă, dar superficială a informațiilor, ceea ce reduce învățarea profundă și reținerea de durată.

Dispozitivele digitale pot crește riscul de distragere a atenției și dependență, afectând negativ performanța școlară și memoria. Există beneficii potențiale dacă tehnologia este folosită strategic pentru personalizare și interactivitate, însă utilizarea necontrolată aduce riscuri semnificative. Dependenta de dispozitive digitale reduce capacitatea de concentrare, gândirea critică și gestionarea timpului, crescând riscul de criză de termene și chiar abandon școlar. Accesul facil la informații online poate diminua motivația pentru învățare și dezvoltarea abilităților de rezolvare independentă a problemelor.

Riscuri psihologice și emoționale

• Digitalizarea educației poate genera alienare emoțională, anxietate, epuizare, scăderea stimei de sine și sărăcire deprivare emoțională (lipsa unor contacte interumane autentice), mai ales din cauza suprasolicitării informaționale și a controlului digital excesiv.

Digitalizarea educației aduce cu sine o serie de riscuri emoționale semnificative pentru elevi. Printre acestea se numără:

• alienarea emoțională față de colegi și profesori,
• deprivarea (sărăcirea) emoțională cauzată de „prăpastia digitală”,
• epuizarea emoțională din cauza suprasolicitării informaționale,
• anxietatea generată de controlul digital excesiv asupra activităților educaționale și extrașcolare,
• deformări emoționale legate de instabilitatea stimei de sine,
• suprasolicitarea informațională și prezența continuă în mediul digital pot duce la creșterea anxietății, la scăderea inteligenței emoționale și la apariția unor comportamente agresive sau tulburări de comportament.
• Aceste efecte pot afecta negativ dezvoltarea personală armonioasă și funcționarea socială a elevilor.

 

Dependența digitală la adolescenți este asociată cu efecte negative asupra atenției și implicării academice, ceea ce poate duce la scăderea performanței școlare și la apariția unor probleme psihologice.

• Dependența de internet și utilizarea excesivă a dispozitivelor digitale sunt legate de probleme de atenție la adolescenți, inclusiv dificultăți de concentrare și prezența unor comorbidități precum depresia sau tulburările de somn.
• Utilizarea adictivă a dispozitivelor digitale este asociată cu impulsivitate crescută și dificultăți de autocontrol, factori care pot agrava problemele de atenție.
• Dependența de internet și de smartphone (Nomofobia) este asociată cu scăderea implicării academice și cu rezultate școlare mai slabe, efectul fiind mediat de scăderea motivației și a angajamentului față de școală.
• Stresul generat de utilizarea excesivă a smartphone-ului crește riscul de burnout academic, iar acest efect negativ poate fi atenuat de experiențe digitale pozitive.
• Factorii individuali (cum ar fi orientarea spre viitor și capacitatea de reevaluare cognitivă) pot reduce impactul negativ al dependenței digitale asupra implicării academice.
• Stresul academic și depresia cresc riscul de dependență de smartphone, iar scopul utilizării tehnologiei poate influența această relație.
• Normele de performanță la nivel de clasă pot modera efectele negative ale dependenței digitale asupra rezultatelor academice, mediul colectiv având un rol important.

 

Totuși, digitalizarea educației nu are doar efecte negative

• accesul larg la resurse digitale poate genera o ”euforie emoțională” pentru cei care anterior nu aveau acces la educație de calitate,
• implicarea persoanelor cu dizabilități în procesul educațional digital,
• creșterea oportunităților de admitere în instituții de învățământ;
• posibilitatea de a construi trasee educaționale individualizate,
• integrarea unor instrumente digitale de sănătate mintală, precum platforme de mindfulness sau comunități online de suport, poate reduce semnificativ simptomele de stres și anxietate și poate crește reziliența emoțională a elevilor.

 

Factori de vulnerabilitate, nevoia de suport, reducerea riscurilor

• Nivelul de pregătire digitală al cursanților influențează percepțiile socio-emoționale:
• Cei mai puțin pregătiți resimt mai multă singurătate socială și emoțională, precum și emoții negative precum îngrijorarea și suprasolicitarea.
• În contextul pandemiei COVID-19, trecerea bruscă la învățământul la distanță a accentuat aceste probleme, subliniind nevoia de sprijin suplimentar pentru gestionarea stresului și adaptarea la noile condiții.
• Pentru a diminua riscurile emoționale asociate digitalizării, este esențială dezvoltarea inteligenței emoționale, oferirea de consiliere psihologică,
• adaptarea curriculumului pentru a reduce presiunea evaluărilor standardizate și promovarea activităților extracurriculare care susțin bunăstarea emoțională.
• De asemenea, implicarea părinților și a cadrelor didactice în monitorizarea și sprijinirea echilibrului emoțional al elevilor este crucială.

Riscuri de sănătate și sociale

• Utilizarea prelungită a tehnologiei poate cauza probleme de sănătate precum tulburări ale sistemului musculo-scheletic, oboseală nervoasă, tulburări de somn și chiar afecțiuni dermatologice sau respiratorii.
• Se observă o scădere a empatiei, a abilităților de leadership și a motivației pentru învățare în contextul interacțiunilor digitale.

Riscuri de securitate și confidențialitate

• Utilizarea aplicațiilor și platformelor nesecurizate crește riscul de încălcare a confidențialității datelor personale și academice.
• Există riscuri legate de integritatea, accesibilitatea și autenticitatea informațiilor în mediul digital.

 

3. Cum găsim echilibrul între digital și metodele tradiționale? – Strategii pentru integrarea eficientă a tehnologiei la clasă.

Integrarea eficientă a tehnologiei la clasă presupune mai mult decât simpla utilizare a dispozitivelor digitale; este nevoie de strategii clare, planificare și dezvoltare profesională pentru a maximiza beneficiile pentru elevi. O abordare strategică, colaborativă și centrată pe elevi este esențială pentru succesul integrării tehnologiei în educație. Cea mai eficientă strategie este combinarea atentă a metodelor digitale și tradiționale, adaptate la obiectivele educaționale și nevoile elevilor, pentru a crea un mediu de învățare interactiv, personalizat și relevant.

Principii pentru echilibru între digital și tradițional

• Orientare pedagogică centrată pe elev: Modelele moderne de pedagogie digitală pun accent pe învățarea colaborativă, constructivistă și pe implicarea activă a elevului, fără a elimina complet metodele tradiționale.
• Rolul profesorului: Profesorul rămâne esențial ca facilitator, ghidând elevii în utilizarea tehnologiei și asigurând coerența între metodele folosite.
• Complementaritate – susținerea abordării tradiționale prin metode care implică utilizarea tehnologiei.

Strategii de integrare eficientă

• Învățare mixtă (blended learning); Combinarea lecțiilor față-în-față cu activități digitale crește flexibilitatea, personalizarea și implicarea elevilor.
• Flipped classroom
• Gamificare și conținut multimedia; utilizarea jocurilor educaționale și a materialelor interactive digitale stimulează motivația și înțelegerea conceptelor complexe.
• Feedback frecvent și adaptiv; tehnologiile digitale permit oferirea de feedback rapid și personalizat, susținând progresul continuu al elevilor.
• Alegerea tehnologiilor potrivite; se recomandă selectarea instrumentelor digitale care completează și nu înlocuiesc metodele tradiționale, adaptate scopurilor lecției și nivelului de competență digitală al elevilor.

 

Condiții

• Compatibilitate și complementaritate: Studiile arată că metodele digitale și cele tradiționale nu sunt întotdeauna direct compatibile, dar pot fi complementare dacă sunt alese și integrate cu atenție.
• Dezvoltarea competențelor digitale: Este esențială formarea continuă a profesorilor pentru a dezvolta competențe digitale și pedagogice solide, precum și colaborarea între cadrele didactice.
• Implicarea tuturor actorilor educaționali (profesori, conducere, părinți) în definirea obiectivelor și a modului de utilizare a tehnologiei
• Utilizarea tehnologiei pentru activități interactive (table digitale, software educațional, conținut digital) crește implicarea și înțelegerea elevilor.
• Folosirea tehnologiei pentru evaluare (liste de sarcini, rubrici digitale) și managementul clasei (platforme de comunicare, gamificare) eficientizează procesul educațional și crește motivația elevilor.

 

4. Rolul profesorului în era digitală – Cum se redefinește meseria de dascăl în contextul educației tehnologizate

 

Rolul profesorului în era digitală se redefinește profund, trecând de la simplul transmițător de cunoștințe la un facilitator, consultant de învățare și agent al schimbării. Profesorul devine esențial în integrarea tehnologiei, dezvoltarea competențelor digitale și menținerea dimensiunii umane a educației, chiar și într-un mediu tehnologizat.

Deși nu se modifică radical, rolurile „clasice” ale profesorului capătă noi configurații; cadrul didactic trebuie să regândească procesul educațional în noile contexte, să învețe să formuleze altfel problemele, să își actualizeze prestația educațională la exigențele impuse de cei care‑i stau în față.

 

Transformarea rolului profesorului

• Profesorul nu mai este doar sursa principală de informații, ci un ghid care ajută elevii să navigheze și să utilizeze resursele digitale, să dezvolte gândirea critică și să colaboreze eficient.
• Apar noi roluri, precum consultant de învățare, mentor, facilitator al accesului la resurse digitale și agent al schimbării educaționale.
• Chiar și în medii de învățare automatizate, prezența profesorului rămâne indispensabilă pentru supraveghere, motivare și adaptarea procesului educațional la nevoile elevilor.

 

Competențe și provocări

• Integrarea tehnologiei cere dezvoltarea competențelor digitale atât la profesori, cât și la elevi. Lipsa formării adecvate sau atitudinile negative față de tehnologie pot reprezenta bariere majore.
• Profesorii trebuie să fie creativi, inovatori, să comunice eficient și să colaboreze, adaptându-se rapid la schimbările tehnologice.
• Este esențială formarea continuă și dezvoltarea profesională, inclusiv participarea la comunități digitale de practică și utilizarea instrumentelor de analiză a datelor (Big Data Analisys) și inteligență artificială pentru îmbunătățirea predării.
• În ciuda digitalizării, profesorul rămâne un factor cheie pentru motivarea elevilor, crearea unui climat de învățare pozitiv și asigurarea echității în accesul la educație.
• Relația directă profesor-elev și sprijinul personalizat nu pot fi complet înlocuite de tehnologie.

 

5. Cum putem transforma tehnologia într-un aliat al învățării? – Tehnici practice pentru o pedagogie digitală eficientă și incluzivă

Transformarea tehnologiei într-un aliat al învățării presupune integrarea conștientă și strategică a instrumentelor digitale pentru a crea o pedagogie eficientă și incluzivă. Cheia este combinarea tehnologiei cu metode pedagogice inovatoare, dezvoltarea competențelor digitale și asigurarea accesului echitabil pentru toți elevii.

Tehnici practice pentru o pedagogie digitală eficientă

• Învățare personalizată și colaborativă: Platformele online, instrumentele adaptive și tehnologiile imersive pot personaliza experiența de învățare, facilita colaborarea și crește implicarea elevilor.
• Metode active și inovatoare: Utilizarea simulărilor, a claselor inversate (flipped classroom) și a activităților de tip portofoliu digital stimulează participarea activă și dezvoltarea competențelor cheie.
• Integrarea tutoratului digital: Tutorii devin mediatori între elevi și tehnologie, sprijinind individualizarea și motivarea, precum și dezvoltarea abilităților de alfabetizare digital.
• Utilizarea modelelor pedagogice moderne care ajută profesorii să planifice și să implementeze lecții centrate pe elev, folosind tehnologia pentru învățare semnificativă și profesionalizare continuu.
• Orientare spre elev și colaborare; profesorii trebuie să adopte o abordare centrată pe elev, să stimuleze colaborarea și să fie deschiși la feedback din partea elevilor.

Asigurarea incluziunii și accesului echitabil

• Crearea de conținut digital accesibil: Dezvoltarea de resurse digitale adaptate și incluzive.
• Reducerea decalajului digital: Investiții în infrastructură, politici incluzive și formare continuă pentru profesori.
• Sprijin pentru auto-reglare și evaluare; tehnologiile pot facilita auto-evaluarea, feedback-ul automatizat și colaborarea, dar designul pedagogic trebuie să rămână prioritar.
• Planificare strategică și politici incluzive; instituțiile educaționale trebuie să adopte strategii clare, să investească în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și să asigure un cadru etic pentru utilizarea datelor.
• Colaborare între profesori și tehnologie; sinergia dintre expertiza umană și inteligența artificială de încredere poate amplifica eficiența procesului educațional.

Tehnici și strategii practice

• Învățare bazată pe proiecte/probleme (PBL): Promovează reflecția și autoevaluarea, adaptate la nevoile individuale ale elevilor, inclusiv cei cu cerințe educaționale speciale.
• Învățare cooperativă: Folosirea instrumentelor digitale de colaborare (ex: Google Docs) facilitează dialogul structurat, colaborarea între colegi și responsabilitatea partajată, crescând implicarea tuturor elevilor.
• Învățare prin servicii (în folosul comunității) (Service Learning): Conectarea învățării la practici reale și proiectarea experiențelor relevante pentru abilitățile și interesele elevilor, cu accent pe incluziune.
• Gamificare și conținut multimedia interactiv: Elemente de joc și materiale multimedia cresc motivația, implicarea și înțelegerea conceptelor complexe.
• Feedback frecvent și personalizat: Oferirea de feedback continuu susține dezvoltarea elevilor și permite ajustarea rapidă a strategiilor de predare.

Adaptarea și accesibilizarea conținutului digital

• Crearea de resurse digitale accesibile: Utilizarea unor instrumente și modele care să permită adaptarea conținutului pentru diferite nevoi, inclusiv pentru elevii cu dizabilități.
• Universal Design for Learning (UDL): Proiectarea activităților didactice astfel încât să fie accesibile și relevante pentru toți elevii, cu ajustări și suporturi personalizate.
• Tehnologii adaptive: Folosirea platformelor care personalizează conținutul și ritmul de învățare în funcție de progresul fiecărui elev.

În esență, o pedagogie digitală eficientă și incluzivă se bazează pe metode active, colaborative, adaptarea conținutului digital și implicarea continuă a profesorului. Aceste tehnici asigură participarea tuturor elevilor și creează un mediu de învățare echitabil și motivant.

 

6. Viitorul educației în era digitală – Care sunt tendințele și inovațiile care vor influența modul în care predăm și învățăm?

Viitorul educației în era digitală este modelat de tehnologii emergente, noi abordări pedagogice și nevoia de a dezvolta competențe relevante pentru o societate globalizată și digitalizată.

Tendințele dominante includ:

• digitalizarea proceselor educaționale;
• personalizarea învățării;
• integrarea tehnologiilor avansate (IA, RV, Big Data);
• accentul pe competențe transdisciplinare și colaborative.

Educația viitorului va fi din ce în ce mai digitală, personalizată și orientată spre dezvoltarea competențelor relevante pentru o lume în continuă schimbare. Inovațiile tehnologice și pedagogice vor transforma fundamental modul în care predăm și învățăm, cu accent pe flexibilitate, colaborare și adaptabilitate.

Tendințe majore în educația digitală

• Digitalizarea și accesul deschis; tehnologiile digitale facilitează accesul global la informație și resurse educaționale, transformând atât învățarea formală, cât și cea informală.
• Colaborarea și comunicarea la scară largă între elevi și profesori.
• Personalizarea învățării; platformele digitale și analiza datelor permit adaptarea conținutului și a ritmului de învățare la nevoile individuale ale fiecărui elev, crescând eficiența și motivația.
• Blended learning; modelele hibride, care combină învățarea online cu activități practice și colaborative, devin tot mai populare, oferind flexibilitate și experiențe de învățare mai relevante.
• Interdisciplinaritate și competențe pentru secolul XXI: Educația viitorului pune accent pe dezvoltarea abilităților transdisciplinare, gândire critică, creativitate, colaborare și competențe digitale.

Dezvoltări tehnologice cu impact în zona educațională

• Inteligența artificială și realitatea virtuală; aceste tehnologii sunt integrate tot mai mult în procesele de predare și evaluare, facilitând simulări, feedback personalizat și experiențe de învățare imersive.
• Gamificare și dataficare; utilizarea jocurilor și analiza datelor de învățare ajută la creșterea implicării și la luarea deciziilor educaționale bazate pe dovezi.
• Educația 4.0 care reflectă adaptarea educației la cerințele erei Industria 4.0, cu accent pe digitalizare, inovație și pregătirea pentru meserii ale viitorului.

 

Direcții

• Necesitatea reformei curriculare: Pentru a valorifica potențialul tehnologic, este nevoie de regândirea obiectivelor educaționale și a metodelor tradiționale.
• Incluziune și echitate: Digitalizarea trebuie să asigure acces egal la resurse și să reducă decalajele digitale.

Provocări și riscuri

• Diviziunea digitală; persistența inegalităților în ce privește accesul la tehnologie și competențe digitale, ceea ce poate accentua diferențele sociale și educaționale.

 

Bibliografie

Ceobanu, C., „Paradigme în schimbare în psihologia clinică. Utilizarea tehnologiei în evaluare și în tratamentul clinic” în vol. Soponaru, C., (coord.) Manual de psihologie clinică. Intervenție, cercetare, interdisciplinaritate și etică. Vol. 2, Ed. Polirom, 2023. ISBN 978-606-714-642-4, pp. 33-52.

Ceobanu Ciprian, Cucoș Constantin, Istrate Olimpius, Pânișoară Ion-Ovidiu (coordonatori) Educația digitală, Ed. Polirom Iași, 2022. ISBN 978-973-46-8227-0 Ediția a II-a îmbunătățită și adăugită

Ceobanu Ciprian, Cucoș Constantin, Istrate Olimpius, Pânișoară Ion-Ovidiu (coordonatori) Educația digitală, Ed. Polirom Iași, 2020. ISBN 978-973-46-8227-0, 374p.

Ceobanu, C., Popa, N., L., „Education 4.0: Education for the Future or the Future of Education?” în Zysberg, L., Schwabsky, N. (Eds.) The Next Big Thing in Education, Nova Science Publishers Inc., New York, 2020. pp. 83-106, ISBN 9781536184976.

Ceobanu, Ciprian, Învățarea în mediul virtual. Ghid pentru utilizarea calculatorului în educație, Ed. Polirom Iași, 2016. ISBN 978‑973‑46‑5827‑2, 216p.

Istrate Olimpius, Velea Simona, Ceobanu Ciprian, Pedagogie Digitală, Ed. Polirom Iași, 2025, ISBN 978-630-344-115-3.

Popa, N. L., Ceobanu, M. C. „Emotions and Emotion Regulation in Digital Learning Environments: A Review of Recent Research” in Zysberg, Leehu (Ed.) Understanding Emotion Regulation, Nova Science Publishers Inc., New York, 2023. ISBN: 979-8-89113-123-1, https://doi.org/10.52305/PIFQ8273

 

Articol realizat de Prof.univ. dr. Ciprian Ceobanu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași